Apelabil cu tarif normal din afara teritoriului României.
Disponibil luni - vineri între orele 9.30 - 17.30
Proiect finanțat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni.
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni.
Pendulând între două „acasă”, părinții plecați la muncă în străinătate pot simți cum sensul acestui cuvânt se estompează, devenind mai mult o emoție decât un loc. Tocmai de aceea, legătura cu cei dragi devine esențială, păstrând viu sentimentul de apartenență și ajutându-i să rămână parte din poveste, chiar dacă aceasta se desfășoară pe două meleaguri diferite.
Studiile arată că prezența emoțională a părinților este la fel de importantă, dacă nu chiar mai importantă decât prezența fizică. Efectele pe termen lung ale separării pot fi resimțite, însă implicarea emoțională constantă poate ajuta la reducerea acestora. Copiii care simt că părinții lor le sunt aproape, chiar și de la distanță, dezvoltă o mai mare încredere în sine și sunt mai rezilienți în fața dificultăților.
„Acasă” nu e doar o destinație, e o stare de spirit
E ușor să ne gândim că „acasă” e acolo unde ne aflăm fizic. Dar, mai ales pentru copii, „acasă” este un loc unde se simt iubiți, în siguranță și unde învață valorile și tradițiile care au format familia. Este locul unde își cunosc rădăcinile, iar părinții pot contribui la acest sentiment chiar și de la distanță. Iată câteva moduri simple de a face acest lucru:
Într-o lume în care granițele se estompează, iar schimbările se petrec într-un ritm amețitor, ne regăsim tot mai des între două lumi: cea nouă, care ne atrage cu tradiții împrumutate și modernitate, și cea veche, cea a obiceiurilor care ne-au definit dintotdeauna. Când suntem departe de casă, ne întrebăm cum putem păstra viu acel fir nevăzut care ne leagă de tradițiile și cultura noastră. Este magia cuvintelor rostite în limba maternă, bucuria unui colind sau gustul cozonacului împărțit în familie, care menține spiritul „acasă” viu, indiferent de distanță.